Darth Boby
Profesor Astronomie & Bibliotecar
Data inscrierii: 29/Dec/2006
Mesaje: 28
Localitate: Bacau
|
 Trimis: 06/01/2007 13:28 Titlul subiectului: Satanismul in opera lui Caragiale |
|
|
----Caragiale solicitã azi felurite interpretãri. Aceastã înmulþire de puncte de vedere paradoxale ºi de lentile diferit colorate, generate de un scris la întâia vedere transparent, este destul de fireascã. Dar o parte a operei- care a fãcut sã vorbeascã despre un alt Caragiale- pretinde o dezbatere separatã, pentru cã numãrã titluri ca: Între douã poveþe, La conac, La hanul lui Mânjoalã, Kir Ianulea, Calul dracului, etc. , ºi pentru cã pare a justifica imaginea unui Caragiale dual. Paginile care încalcã frontiera fantasticului- ivite îndeajuns de târziu- au însã o calitate care explicã tentaþia de a construi în jurul lor interpretãri cutezãtoare.
-----Sã pornim de la bucata Între douã poveþe , în care Caragiale dã un uºor tâlc simbolic inspiraþiei: tânãra Nina, care-l obsedeazã cu prezenþa ei fascinantã la un bal mascat, e travestitã în Mefisto; ea devine astfel Drãcuºorul care-l urmãreºte cu privirile ºi a cãrui respiraþie caldã emanã tulburãtor, chiar îndată ce se aflã în spatele bãrbatului.
----Povestitorul oscileazã între douã ispite femeieºti: între Nina, al cãrei magnetism se exercitã puternic, dar scurt, ºi între vãduva care îi recomandă o plimbare în Italia, unde o ºi însoþeºte. Reîntorcându-se dupã câteva luni, îºi prelungeºte nostalgia dupã posibila aventurã cu Drãcuºorul, pe care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat pânã la o simplã convenþie: fiinþa umanã e direct tangibilã, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obiºnuit travesti.
----Satana, ca factor al rãului, care pune stãpânire pe voinþa omului ºi care explicã tâlcul ispitei, nu acþioneazã numai asupra subconºtientului erotic. În La conac, un tânãr care e trimis de tatãl sãu, arendaº, sã plãteascã cincizeci de galbeni, câºtigul datorat boierului, se întâlneºte pe drum cu diavolul, întrupat într-un cãlãreþ cu înfãþiºare de negustor: un roºcovan grãsuliu, cu faþa vioaie, cârn ºi pistruiu, dar om plãcut la înfãþiºare ºi tovar㺠glumeþ, numai atâtã cã e saºiu, ºi când se uitã drept în ochii tânãrului, îi face, aºa , ca o ameþealã, ca un fel de durere în apropierea sprâncenelor. Elementul fermecător este mai atenuat aici, deºi suficient sugerat ca sã ne limpezeascã simbolul.
----De douã ori, tânãrul îºi face cruce: când dã cu ochii de biserica din Sãlcuþa, ºi când se-nchinã sã-I ajute Dumnezeu sã dea lovitura orzarilor adormiþi, care I-au câºtigat toþi banii la stos, sub îndemnul diavolului întrupat în negustor. ªi de douã ori, Satana piere la semnul crucii, ca ºi în poveºtile populare. Basmaua narcotizatã, pe care I-o dãduse diavolul ca sã-I vrãjeascã pe orzari, sã nu se mai deºtepte pânã la ziuã, ca sã-ºi fure înapoi banii pierduþi la jocul de noroc, îl adoarme pe el însuºi pe prispa casei ºi în tot timpul jocului, ochiul dracului îl obsedeazã, anihilându-I voinþa. Sfârºitul, cu restituirea banilor de cãtre unchiul sãu, pe care întâmplarea I l-a scos în cale, printre jucãtorii de la conac, dupã ce a scãpat de vraja ispitei, îi limpezeºte mintea ºi îi explicã simbolul povestirii, mustrându-l: - Cine te-a pus sã joci, dacã nu ºtii jocul?, ºi tânãrul rãspunde:
- Dracul m-a pus!
----Ieºit din cercul magic al ispitei, tânãrul reintrã în viaþa normalã, dupã ce întâmplarea l-a încercat sub forma diavolului.
----Cu nuvela La hanul lui Mânjoalã trecem pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat, Caragiale pornind de la elemente realiste.
----Magia este un accident impresionant, care tulburã adânc pe erou ºi îl scoate, pentru un timp, din ritmul lui obiºnuit de viaþã, zvârlindu-l într-o aventurã neaºteptatã.
----Tânãrul care se ducea sã se însoare cu fata polcovnicului Iordache, face un popas la hanul Mânjoalei. Emanaþia senzualã a hangiþei se complicã cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungeºte pe planul minunat cu potriviri ale hazardului, în care prezenþa diavolului se întrupeazã într-un cotoi ºi apoi într-un ied, aceºtia par emisari la dispoziþia femeii, care lucreazã asupra tânãrului cu mijloace satanice.
----Tânãrul pornit prin viscol cãtre viitorul socru, dupã ce s-a smuls cu greu de lângã ispitã, apariþia ciudatã ºi apoi dispariþia ºi mai ciudatã a iedului, lupta cu elementele naturii ºi rotirea într-un cerc vicios magic,care vine tot în preajma hanului, revenirea la Mânjoala, ºi stãpânirea pe care aceasta o pune pe toate simþurile lui, anihilându-I voinþa, toate se împletesc în mod fantastic. A trebuit sã-l scoatã polcovnicul pe bãiat, cu sila, din aceastã vrajã, ºi sã-l ducã la o mãnãstire, unde timp de patruzeci de zile a fost exorcizat.
----Mânjoala, pare a fi fost vrãjitoare, care I-a luat minþile, prin intermediul dracului. Ispita femeiascã, s-a exercitat asuprã-I cu acele forþe ale subconºtientului, care þin de magie. De altfel: polcovnicul o þinea într-una, cã în fundul cãciulii îmi pusese cucoana farmece ºi cã iedul ºi cotoiul erau totuna…, explicã simbolul magic însuºi povestitorul. În final, hanul va arde pânã în temelie, îngropând pe biata coana Marghioala, acu hârbuitã, sub un morman uriaº de jãratic, sfârºit demn de o adevãratã vrãjitoare, care ispitise cândva, cu satanicele-I farmece, ºi pe bãtrânul Iordache .
----În basmul simbolic Calul dracului , diavolul este preschimbat în tânãr cãlãtor, care poposeºte noaptea sub cerga unei bãtrâne cerºetoare care suferea de insomnie. Aici, Satana, care voia sã-ºi þinã taina ascunsã, e descoperit de femeie. Pipãindu-l în somn, dã peste coada lui ºi peste douã corniþe.Dar , cerºetoarea, la rândul ei, era fatã de-mpãrat mare, care de mititicã se dedase la ºtiinþa farmecelor ºi meºteºugul vrãjitoriei ºi, pentru pãcatele ei fusese blestematã sã se preschimbe în hodoroagã cerºetoare, ºi sã nu-ºi mai ia înfãþiºarea de mai înainte pânã când nu o putea pãcãli pe dracul, dar numai pe vremea nopþii.
----Blestemul nu se curmã, însã plimbarea pe care o face Prichindel în cârca babei, pânã apar zorile, o transformã momentan în zânã fermecãtoare. Prichindel a fost descoperit, dar nu ºi pãcãlit: înainte de-a se lumina de ziuã, îºi ia tãlpãºiþa , iar fata de împãrat redevine cerºetoare, perpetuându-se blestemul.
----Povestirea din Calul dracului e un basm în care magia opereazã ca atare, vraja nu se mai exercitã asupra omului ºi nu mai acþioneazã asupra subconºtientului, ci ea l-a transformat radical, ca semn al pedepsei , fiindcã s-a dedat la practici vrãjitoreºti: ca sã-ºi redobândeascã personalitatea, fata trebuie sã-l pãcãleascã pe însuºi dracul.
----O pãcãlealã straºnicã va cãpãta Satana în Kir Ianulea , magistrala nuvelã cu tâlc simbolic, ilustrând proverbul femeii care a speriat ºi pe dracul. Elementul fantastic e mai mult de naturã satiricã, Aghiuþã primise ordin de la Dardarot, sã se transforme în bãrbat ºi sã plece pe pãmânt, la Bucureºti. Acolo, Aghiuþã, transformat în Kir Ianulea se va cãsãtori cu Acriviþa, ca sã experimenteze toate nãpastele care îi sunt rezervate unui soþ. Pentru bãrbat , iadul e pe pãmânt, iar la încercãrile unui biet soþ terorizat de soþie, nu va rezista nici Aghiuþã însuºi.
----Dupã ce-ºi ia lumea în cap, ºi intrã în corpul iubitelor sã le chinuiascã, Aghiuþã va renunþa de frica Acriviþei, care a descoperit formula magicã de alungare a diavolului de la Negoiþã, Când, Negoiþã pronunþã numele Acriviþei, pe care vrea sã o cheme în ajutor, ca sã lecuiascã pe fata domnitorului, Aghiuþã îºi pãrãseºte victima, care se însãnãtoºeºte brusc, iar la cea dintâi încercare a Ianuloaiei de a vindeca pe nepoata mitropolitului din Bucureºti, diavolul dispare, cum a intrat coana Acriviþa pe gangul clopotniþei, ieºind înspãimântat din trupul chinuit al fetei ºi ducându-se sã-I raporteze lui Dardarot , tot ce a pãtimit de pe urma unei femei, care l-a sãrãcit ºi l-a batjocorit.
----Satanismul lui Caragiale, nu este semnul unei neliniºti personale, imaginea de scriitor anxios pe care vor sã I-o impunã unii critici, nu pare a fi justificatã; conceptul de satanism caragialian nu depãºeºte conceptul folcloric, diavolul se întrupeazã în om ca sã-I ispiteascã slãbiciunile , el este duhul rãu, care tulburã subconºtientul, scoþând la suprafaþã anumite dorinþe tãinuite, scoþând pe om din fãgaºul obiºnuit al vieþii, care, odatã ieºit din cercul magic al înrâuririi diavoleºti, îºi reia ritmul normal.
_________________
DaRtH_AsAj |
|
