Darth Boby
Profesor Astronomie & Bibliotecar
Data inscrierii: 29/Dec/2006
Mesaje: 28
Localitate: Bacau
|
 Trimis: 07/01/2007 17:01 Titlul subiectului: Viata Sf. Apostol Andrei |
|
|
----Numele sãu este de origine greacã „Andreia” (însemnând bãrbãþie sau valoare) ºi se pare sã fi fost îndeajuns de rãspândit printre evreii din secolele II ºi III î.Hr. În cronologia Apostolatului Creºtin, cel care se bucurã de întâia informaþie ºi prezentare este Sfântul Andrei, care va primi în cosecinþã supranumele de
„Cel Dintâi Chemat” (la apostolate). Sfântul Andrei s-a nãscut, împreunã cu fratele sãu Simion, supranumit ºi „Chefa„ (Petru), în familia lui Iona, dupã cum ne informeazã Sfântul Ioan, Apostolul ºi Evanghelistul reproducând cuvintele
Mântuitorului cand l-a întalnit prima datã pe Sfântul Petru.
Andrei, ca ºi fratele sãu Simion, era originar din Betsaida, cum aflãm tot din Evanghelia a-IV-a:
----”A doua zi Iisus voia sã plece în Galileea ºi a gãsit pe Filip. ªi i-a zis: Urmeazã-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei ºi a lui Petru”.
----Betsaida, nume derivate din armaicul „Bet-saida” însemnând Casa peºtilor sau Casa pescuitului, este o localitate aºezatã pe malul lacului Ghenizaret, deci în Galileea, nu departe de Capernaum.Cetatea este numitã „Cetatea lui Andrei ºi Petru”, dar ºi a lui Filip, un alt Apostol al Domnului. Tot aici se va produce ºi minunea înmulþirii pâinilor ºi peºtilor ºi sãturarea „celor ca la cinci mii”.
În acest timp, Iisus „S-a dus în munte sã se roage”. În drum spre Betsaida, conținând vântul împotrivã, ucenicii se chinuiau vâslind. Iisus a venit la ei „Umblând pe mare”. Vãzându-l, ucenicii s-au tulburat, dar Iisus le-a zis: „Îndrãzniþi, Eu sunt; nu vã temeþi“. Suindu-Se pe corabie, vântul s-a potolit.
----Numele „Andrei” derivã din grecescul „Andreas”, care înseamnã viteaz, bãrbãtesc. Acesta este un nume grecesc, deºi Sfantul Apostol Andrei era iudeu. Acest nume este întâlnit în opera lui Herodot, Plutarh, Pausanias. Acest nume,.ca ºi acela de Filip sau Nicodim, realizat foarte comun la iudei sub influenþã greascã, începând cu secolul II cândva de era creºtinã. În Talmudul din Ierusalim se vorbeºte de un rabin numit Andrei. Ocupaþia Sfântului Andrei înainte de a ajunge ucenic al lui Iisus era aceea de pescar. Dintre cei ce vor deveni Apostoli ai Domnului, mai practicau ocupaþia de pescari, pe lânga Andrei ºi Simion-Petru, ºi Iacov ºi Ioan, fiii lui Zevedeu. În timpul activitãþii publice a Mântuitorului ºi chiar dupã înviere, ucenicii Domnului iºi vor practica meseria de pescari, îndată ce ocazia ºi necesitatea se iveau. Deci fraþii Andrei ºi Simion-Petru aveau, ca sã zicem aºa, situaþie bunã din punct de vedere social în momentul când au fost chemaþi în rândul ucenicilor Domnului.
----Faptul este important ºi trebuie subliniat, pentru a cunoaºte cã ei, ca ºi fiii lui Zevedeu, renunþau la aceasta situaþie certã,dând urmare, dintr-un impuls lãuntric, chemãrii pe care le-o va adresa Mântuitorul de a deveni în ceaþa apropiaþilor Sãi. Cum s-a arãtat, Sfântul Apostol Andrei ºi-a însuºit, laolaltã cu ceilalþi Apostoli ºi în aceleaºi condiþii ca aceºtia, cuprinsul învãþãturii evanghelice;
astfel încât, Iisus putea sã-i numeascã pe cei mai apropiaþi ucenici ai Sãi “prieteni”. Sfântul Apostol Andrei ºi Întemeierea Bisericii din Scitia Mica (Dobrogea). Este mai presus de orice îndoialã cã toþi Apostolii Domnului s-au numarãt, atât timp cat s-au aflat în viaþã, printre misionarii cei mai activi ai Bisericii. În anii 49-50, când, dupã simodul din Ierusalim, a avut loc desigur, tragerea la sorþi pentru împãrþirea lumii vestite în epoca între Sfinþii Apostoli, revenindu-le fiecaruia un spaþiu misionar, provincial recunoscut sub numele de „Scitia Micã”, aºezatã la hotarul nordic al Imperiului Roman, era bine cunoscutã Sfinþilor Apostoli ºi ucenicilor lor. Sciþii erau, de asemenea, cunoscuþi iudeilor. Un oraº care aparþine seminþei lui Manase. Bet-Sean este numit în secolul II „Macabei”, oraºul sciþilor, în Vulgata Civitas. În aceste condiþii, înscrierea Sciþiei ca spaþiu misionar pentru Sfinþii Aposoli ºi pentru ucenicii lor nu mai poate constitui o surprizã, anterior ºi în epoca, sciþii deºi considerat mai puþin evoluaþi ºi civilizaþi, erau totuºi, cunoscuþi ca etnie distinctã ºi susceptibila de o dezvoltare pozitivã.
----În legaturã cu informaþia privind primirea de cãtre Sfântul Apostol Andrei a Sciþiei ca arie misionarã este de precizat cã, în general prin Sciþia, se înþelegea porțiunea sudicã a Ucrainei de astãzi. Adicã þãrmul nordic al Mãrii Negre, unde sciþii s-au aºezat încã din sec.VII ºi VIII î. Hr.
----Aceastã poruncã a Mântuitorului a fost împlinitã ºi slujitã de Sfinþii Apostoli cu înþelepciune ºi pricepere strategicã. ªi anume: în primele zile ale activitãþilor lor misionare, Sfinþii Apostoli au pus începutul Bisericii din Ierusalim, în cadrul cãreia iudeii eleniºti, adicã cei ce proveneau din Diaspora, erau foarte numeroºi. Extrem mulþi dintre aceºtia vor rãmâne la Ierusalim, pentru ca, sub îndrumarea Sfinþilor Apostoli, sã primeascã Sfânta Evanghelie, pentru a deveni adevãraþi propovãduitori ai noii credinþe în popuarele ºi în regiunile din care proveneau ºi chiar ºi dincolo de acestea, pentru ca o datã compus ºi înzestrat cu harul preoþiei, un misionar nu va mai poate desfãºura o altã activitate, decât aceea de evanghelist, adicã de predicãtor al noii învãþãturi.
----Sfântul Apostol Andrei se bucurã de o cinstire deosebitã în bisericile ruseºti, greceºti ºi româneºti, datoritã faptului cã a predicat în teritorii care aparþin azi Rusiei, Greciei ºi României. Patriarhia Ecumenica din Constantinopol îl socoteºte chiar ca „întemeietor” al acestui „scaun apostolic”. Se cuvine ca Biserica Ortodoxã Românã sã-l cinsteascã ºi mai mult ºi sã-l considere nu numai ca „cel dintâi chemat la apostolie”, ci ºi ca pe cel dintâi propovãduitor al Evangheliei la strãmoºii noºtrii, ca pe un „apostol” al neamului nostru, al Ortodoxiei româneºti. Iar creºtinismul românesc trebuie sã fie considerat ca fiind de origine apostolicã. Sãrbatoarea de pe 30 ianuarie reprezintã pentru mine o forma superioarã de jertfã adusã de cãtre om lui Dumnezeu, alãturi de ofrandele eforturilor sale fizice, morale ºi spirituale pe care trebuie sã le înfãþiºeze mereu premergător Domnului.
----Moaºtele Sfântului Andrei au fost aduse la Constantinopol în anul 357 ºi depuse în Biserica Apostolilor. La începutul secolului XIII când trupele franceze ocupã Constantinopolul, cardinalul Petru din Capua a luat aceste moaºtele ºi le-a depus la catedrala Amalfi, unde au stat pânã în anul 1963, când au fost restituite Greciei. Sfântul Andrei este onorat ca patron al Rusiei ºi Scoþiei. Biserica ortodoxã româneascã se considerã Bisericã Apostolicã deoarece Sfântul Andrei a evangelizat pe teritoriul actual al României.
----În concluzie, putem spune, împreunã cu istoricii ce au descris viaþa Apostolului, cã:
"O parte din teritoriul patriei noastre, a fost evanghelizat chiar de însuºi un discipol al Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul. Apostol Andrei. El va fi aºezat în episcopii ºi în cetãþile (oraºele) Pontului Euxin, în special ºi la Tomis (Constanþa), aºa cum a fãcut Sfântul Apostol Pavel ºi ceilalþi Apostoli, dupã cum relateazã cartea "Faptele Apostolilor"
_________________
DaRtH_AsAj |
|
